ARCURI ÎN TIMP

Capitole din istoria de 425 ani a Gimnaziului Catolic

Ideile luterane ale reformei au apărut în Transilvania foarte devreme, deja în perioada 1522-1526. La sfârșitul secolului al 16-lea susținătorii Reformei au avut majoritate și în Odorheiu Secuiesc. Biserica parohială Sf. Nicolae a fost dobândită de calviniști, preotul catolic fiind expulzat din oraș. Sub domnia lui István Báthory și Zsigmond Báthory iezuiții au înființat gimnazii în Cluj-Napoca, Alba Iulia și Odorheiu Secuiesc. În orașul nostru (la fel ca și în alte regiuni ale Transilvaniei) populația protestantă i-a primit pe iezuiți cu ostilitate despre care au știut că au promovat contrareforma. În anul 1593 părintele iezuit Gergely Vásárhelyi a înființat un gimnaziu mic cu patru clase unde în scurt timp 100 de elevi au avut parte de o educație de înaltă calitate.

După expulzarea iezuiților, școala gimnazială din Odorheiu Secuiesc și-a încetat activitatea. Iezuiții s-au întors prin anii 1640, însă doar ca preoți laici. Personalitatea proeminentă a perioadei a fost Mátyás Sámbár, pe care îl considerăm a fi al doilea fondator al gimnaziului iezuit. Sámbár a pus bazele primei clădiri a școlii, a transformat vechea clădire a parohiei și a început extinderea bisericii Sf. Nicolae.

În 1736, prin înființarea claselor de poetică și retorică, școala a devenit un gimnaziu de nivel superior. Din 1773, după dizolvarea ordinului iezuit, școala a fost plasată sub conducerea parohiei. Ultima parte a secolului a fost marcată de numele lui Ferenc Török din Cădișeni, care a fost directorul instituției timp de trei decenii.

Secolul al 19-lea a adus schimbări semnificative și în viaţa Gimnaziului. În anii 1860 reforma învățământului în Austria a standardiyat învățământul liceal, a introdus un sistem gimnazial de 8 clase și i-a oferit statului posibilitatea să se amestece în viața școlilor eclesiastice. O schimbare importantă a fost și introducerea examenelor de bacalaureat.

Din anul 1866 Statusul Catolic ardelean a preluat administrarea situațiilor financiare ale școlii, iar după compromisul din anul 1867 Ministerul Religiei și Educației Publice a determinat disciplinele obligatorii şi numărul de ore pe discipline.

Perioada dualismului a adus dezvoltare și înflorire pentru Gimnaziu atât din punct de vedere financiar, cât și din punct de vedere intelectual. Sfârșitul secolului al 19-lea și începutul secolului al 20-lea a fost remarcat de profesori proeminenți care, pe lângă activitățile lor didactice, au efectuat și activități beletristice, științifice și de cercetare. Cea mai bună perioadă a școlii a fost în ultimii ani ai epocii, când s-a demolat vechiul convictus și între anii 1909 și 19010 s-a construit frumoasa clădire în stil secesionist după planurile lui Sándor Pápai.

După primul război mondial schimbarea de imperiu a dus la o criză majoră a educației maghiare din Transilvania. școlile de stat erau obligate la restrângerea limbii maghiare, de aceea şcolile ecclesiastice au căpătat un rol deosebit de important.

După dictatul de la Viena (1940) Gimnaziul a putut funcționa într-o atmosferă mai liberă. Din nefericire din cauza războiului și a regimului comunist în instaurare această perioadă înfloritoare s-a terminat.

La începutul anului 1948 școala a fost privată de numele „Baróti Szabó Dávid”, și a fost numită Liceu teoretic cu predare în limba maghiară. În urma reformei învățământului din anul 1948 s-au desființat școlile ecleziastice și a fost introdusă educația publică socialistă unificată, cu un nou program şcolar și manuale noi realizate în conformitate cu „spiritul epocii”. În 1958 a avut loc o nouă schimbare de nume. Gimnaziul, din cauza presiunii puterii centrale, a fost nevoit să ia numele de Dr. Petru Groza.

Schimbarea de după evenimentele din 1989 a făcut posibilă reîntoarcerea școlii la tradițiile vechi atacate sub dictatura comunistă. În primăvara anului 1990, printr-un referendum organizat la școală, s-a luat decizia conform căreia școala a fost numită după fostul său elev renumit, Áron Tamási. Ceremonia de numire a avut loc la data de 27 octombrie 1990.