Muzeul apelor minerale

( Băile Szejke )
1 mai – 30 septembrie

Efectele curative ale apelor minerale de la Szejke au fost atestate documentar încă din secolul al XVIII-lea. În volumul său „Dietetica veche şi nouă”, Kibédi Mátyus István consemnează: „Apa pucioasă şi cenuşie, precum apa a izvorului din apropierea oraşului, vindecă plăgile şi bubele”. Spre sfârşitul secolului următor, între anii 1871 şi 1890, Băile Szejke şi împrejurimile localităţii au devenit proprietatea şi îndrăgita destinaţie a lui Orbán Balázs. Datorită lui, Szejke s-a ridicat din rândul „băilor ţărăneşti”. În centrul aşezării, se aflau băile termale cu 24 de vane şi o piscină cu apă rece, alimentate de Izvorul Attila. Localnicii foloseau pentru consum apa Izvorului Sarolta, aflat mai spre nord. În localitate, începuseră să se construiască vile. Vilegiaturiştii au avut la dispoziţie Restaurantul „Székely Mózes” cu o sută de locuri, unde puteau petrece cu muzică ţigănească. Moartea lui Orbán Balázs a pus capăt şi înfloririi micii staţiuni.
În partea nordică a aşezării, lângă drumul judeţean 13 A, s-a construit, între 2004 şi 2008, o clădire din lemn, menită să găzduiască expoziţia ce prezintă izvoarele şi băile minerale din ţinutul Secuiesc.
După eforturi depuse timp de un deceniu, expoziţia a fost deschisă pe 21 mai 2008. Vizitatorii pot admira ulcioarele în care se păstra apa minerală la Szejke şi căruţele trase de bivoli, care transportau apa minerală şi care au devenit reprezentative pentru oraşul Odorheiu Secuiesc. Geologul Bányai János, cel care a identificat şi a cartat cca. 2500 de izvoare minerale în ţinutul Secuiesc, a fost un cercetător renumit. Aici a fost expusă doar o parte din impresionanta sa colecţie de roci şi minerale, alături de portretele oamenilor de ştiinţă care au împodobit cândva pereţii camerei sale de lucru. De meritele incontestabile ale lui Orbán Balázs ne amintesc sculptura realizată de Hunyadi László, respectiv gravurile şi fotografiile înfăţișând vechile staţiuni, apărute în monumentala sa operă „Descrierea ţinutului Secuiesc”.

Arborele lui Kannásné

Înainte de anii 1940, actuala stradă Ugron Gábor a fost artera principală ce intra în oraș dinspre apus, trecând prin Băile Szejke. În anul 1942 s-a construit actualul drum nou, care spinteca moșia din jurul conacului Ugron. În curtea conacului și astăzi trăiesc câțiva arbori seculari. La o distanță de aproape 100 de metri de acești arbori, în spatele monumentului ridicat în memoria soldatului sovietic, trăiește și astăzi cel mai vârstnic arbore din Odorheiu Secuiesc, care și astăzi înflorește și dă roade.
Arborele lui Kannásné se găsea mai sus de acesta cu aproximativ 100–150 de metri. Potrivit descrierii istoricului local Vofkori György, acest copac se numea arborele lui Kannásné, pentru că femeile din Tămașu și Ulcani, venind spre oraș, își puneau cănile de lapte jos și se odihneau la umbra deasă a acestui copac stufos. Există și prezumții, că femeia cu numele de Kannásné era o persoană reală, obeză, care trăia la Sâmbătești în apropierea copacului.
În opinia specialiștilor, acest arbore avea între 300–400 de ani, fiind cel mai vârstnic copac al orașului, dar de câteva decenii acest stejar matusalemic nu mai înmugurea și nu mai înverzea. Cedând până la urmă legilor naturii, trunchiul a intrat în putrefacție și copacul a căzut la pământ. Deși fără viață, dar cu o statură impozantă ce reclamă respect, după conservare a ajuns în curtea Muzeului Apelor Minerale, dovedind astfel primordialitatea naturii și atrăgând atenția asupra necesității ocrotirii naturii.

Programul Muzeului Apei Minerale de la Szejke:
marţi–joi: între orele 10 şi 18
sâmbătă–duminică: între orele 10 şi 14
luni: închis

În timpul orelor de program, apa Izvorului Sarolta din curtea muzeului poate fi consumată şi stocată gratuit.