Cu fluier, tobă și didgeridoo…

Instrumentele popoarelor din colecția Muzeului Etnografic

În ceea ce privește interpretarea, putem împărți muzica pe două grupuri majore: muzica vocală și cea instrumentală. În cazul muzicii vocale sursa sunetului este vocea umană, în cazul muzicii instrumentale, sursa sonoră este de obicei un obiect sau un mediu vibrant. Când vorbim despre instrumente muzicale, de obicei ne referim la instrumente folosite pentru a produce sunete muzicale. În același timp cântăm uneori și pe obiecte care au fost inițial concepute cu alte scopuri. Așa că putem afirma: un instrument muzical poate fi orice obiect a cărui funcție este de a produce un sunet. Acoperită cu o bucată de scoarță de copac și lovită cu piciorul, chiar și o gaură în pământ produce un sunet înfundat, deci poate funcționa ca instrument muzical.
Există instrumente muzicale în întreaga lume care au ajuns la anumite popoare în timpul migrației lor sau prin împrumuturi culturale. Cu toate acestea, sunt și instrumente care au fost create și dezvoltate independent, paralel în diferite părți ale lumii. Exemplele includ fluiere și tobe care, sub anumite forme, apar aproape peste tot pe glob.
În zilele noastre regăsim o formă aparte de distribuție a instrumentelor muzicale și putem asculta din ce în ce mai multe instrumente la diverse festivaluri de muzică cu trupe din străinătate, deseori inspirându-se din culturi muzicale din afara Europei. Instrumentele pe care le auzim sunt adesea necunoscute și sunetul lor este unul exotic pentru urechile noastre. În Ungaria, începând cu anii 1980, a existat un interes din ce în ce mai mare nu numai din partea cercetătorilor fenomenelor culturale, ci și din partea publicului larg, pentru muzica și instrumentele diferitelor popoare și culturi.
Cercetătorii maghiari au fost întotdeauna deschiși și dornici să învețe despre valorile altor culturi. Béla Bartók a călătorit în Algeria la începutul anilor 1900 pentru a cerceta muzica arabă și s-a ocupat, de asemenea, de muzica tradițională a popoarelor vecine, precum și de cea a turcilor și altor popoare asiatice. Cercetările lui Bálint Sárosi în Africa și cercetările lui László Vikár în Asia au fost, de asemenea, tot de o importanță internațională.
Am excelat atât în culegerea melodiilor populare cât și în colecționarea instrumentelor muzicale tradiționale. Marile colecții care au stat la baza întemeierii Muzeului Etnografic au conținut încă de la început și instrumente muzicale populare. De exemplu, colecția lui János Xántus, acumulată între anii 1869-1870 în Asia de Est și de Sud-Est, conține 90 de instrumente muzicale și accesorii. În urma expediției contelui Jenő Zichy în Rusia și în Asia de Est au fost incluse în colecția Departamentului de Etnografie obiecte legate de muzică: tobe ale șamanilor ostyak (popor uralic denumit și khanti), drâmbă din os, o vioară cu două corzi, harpe și bețișoare cu care s-au numărat melodiile.

Prezenta expoziție nu își poate propune să prezinte toate tipurile a celor peste 3.000 de instrumente muzicale din Muzeul Etnografic (Budapesta), ci ilustrează asemănările sau deosebirile acestora prin compararea diferitelor instrumente de pe continentele pământului prin doar câteva exemple. Prin urmare, instrumentele de același tip grupate după sursa sonoră sunt prezentate împreună. Gruparea s-a bazat pe cele patru 4 grupe principale ale sistemului acceptat internațional HORNBOSTEL și SACHS: instrumente idiofone, membranofone, cordofone și aerofone.