ANNA – Destin de femeie în secolul XX.

ANNA

Destin de femeii în secolul XX.

În cadrul acestei expoziții nu căutați răspunsuri, ci mai degrabă întrebări similare! Întrebări cu care se confruntă fiecare în labirintul punctelor de cotitură ale vieții. Întrebări care preced deciziile noastre: pe unde să o iau, care este calea mea, ce va fi cu  mine? Apoi întrebări care ne urmează deciziile: pe unde am luat-o, de ce am optat pentru aceasta, unde am ajuns? De ce am ajuns să fiu ceea ce sunt astăzi, de ce s-au întâmplat toate acestea cu mine?

Expoziția noastră nu oferă răspunsuri, ci ne îndeamnă să formulăm întrebări. Poate că din punct de vedere etnografic este o perspectivă mai neobișnuită. În timp ce de la noi – reprezentanți ai disciplinei, cercetători ai culturii populare – se așteaptă răspunsuri concise, fapte, informații reale, corelații, analize concrete, noi înșine ne confruntăm cu întrebările dinaintea deciziilor noastre. Deciziile cu privire la ce vom spune despre anumite lucruri, la cum vom aborda unele fenomene, ne conduc prin noi întrebări și noi decizii pe calea cunoașterii, o cale care nu se sfârșește niciodată. Astfel că de data aceasta ne-am luat inima în dinți și am avut curajul să ne jucăm un pic cu tot ceea ce credem noi că știm, pe baza experiențelor noastre profesionale și personale, despre soarta umană.

Am fi avut ocazia să alegem o persoană reală pentru a-i prezenta cursul vieții într-o ipostază cât se poate de reală. Dar noi am decis să facem altceva, ceva cu totul aparte, ceea ce nu facem de regulă. Am creat o persoană fictivă, pe Anna, cea care nu a existat niciodată. Am dorit să o creăm în asemenea manieră, încât într-un final Dumneavoastră să spuneți: deși Anna nu a trăit niciodată, ar fi putut foarte bine să trăiască. Căci pe cele două cărări posibile ale vieții sale, închipuite de noi, apar multe aspecte cunoscute, trăite de noi toți. Să spunem că am cules câte ceva din multe vieți reale, dar nu am făcut o generalizare. Nu aceasta a fost scopul nostru…