BEREA!

De la origini până la fabrica de bere
9 aprilie – 3 iulie 2022

Berea
Berea este o băutură spirtoasă sau nealcoolică, carbogazoasă, fermentată cu drojdie de bere, preparată prin procesul de fermentare, din apă, hamei și orz încolțit (adică malț de orz) sau alte cereale (grâu, mei, secară, orez, ovăz, grâu Emmer etc.)

Apa pentru producția de bere
Apa este ingredientul cu cea mai mare pondere din bere, motiv pentru care calitatea acesteia este foarte importantă. Apa potrivită trebuie să aibă un conținut mic de minerale și substanțe străine, să fie moale, curată și fără miros. Acesta este motivul pentru care berăriile și fabricile de bere s-au stabilit în locurile în care au avut la dispoziție apă curată, corespunzătoare. Asemenea locuri au fost Munchen, Dortmund, Plzeň (Pilsen) în Cehia sau Kőbánya la Pesta. Calitatea apei poate fi îmbunătățită cu instalații de dedurizare sau asemănătoare. Producția de bere presupune cantități foarte mari de apă, deoarece aceasta este folosită și pentru prepararea malțului, pentru răcire precum și pentru curățare. În zilele noastre, datorită proceselor tehnologice moderne, o cantitate de 5-9 hectolitri este suficientă pentru producerea a 100 de litri de bere.

Substitute de malț și specialități de malț
În producția de malț și de bere, substitute sunt denumite toate materiile prime care se utilizează neîncolțite pentru înlocuirea parțială a malțului. Substitute de malț pot fi toate materialele care conțin cantități mari de amidon sau zahăr. Acestea pot fi cereale: orz, sorg, porumb, orez sau substitute pe bază de zahăr: zahăr, sfeclă de zahăr, sirop de zahăr. Aceste specialități de malț produse cu tehnologii speciale sunt utilizate doar în mică măsură, ca adaosuri, pentru a îmbunătăți calitățile berii: culoarea, aroma, cantitatea de spumă sau durata de păstrare.

Drojdia de bere
Pentru transformarea zahărului în alcool și dioxid de carbon, este nevoie de enzimele drojdiei. Ciupercile de drojdie se găsesc pretutindeni în natură. Înainte ca omul să descopere drojdia de bere, fermentarea era inițiată prin intermediul ciupercilor de mucegai. Drojdia de bere perfecționată a fost dezvoltată în 1881 la fabrica de bere Carlsberg din Danemarca, de către microbiologistul Emil Christian Hansen (1842-1909). Există două tipuri caracteristice de drojdie de bere: cele de fermentație inferioară și cele de fermentație superioară. Pentru berile de tip porter se folosește o drojdie porter specială. Drojdia de bere influențează caracterul berii. Drojdiile de bere utilizate în zilele noastre conțin proteine, minerale și vitamine (ex. vitamina B) prețioase.