Biserici sub pământ

BISERICI SUB PÃMÂNT

Expoziție permanentă de arheologie despre cercetarea bisericilor medievale din Scaunul Odorhei

Până la sfârșitul secolului al XX-lea cercetarea științifică a bisericilor medievale din regiunea noastră fusese neglijată, din considerente politice, excepția fiind Scaunul Cristurului, unde au avut loc săpături arheologice vizând edificii bisericești (Avrămești, Cristuru Secuiesc), iar pe lângă acestea, cu ocazia lucrărilor de renovare ale bisericilor au ieșit la iveală elemente, despre care au fost realizate în câteva cazuri schițe generale sau însemnări (Mugeni, Feliceni). Începând cu anii 1990 se observă o accelerare a lucrărilor de renovare, însă acestea au fost acompaniate doar ocazional de cercetări arheologice mai mult sau mai puțin ample (Daia, Ocna de Sus, Forțeni).

Ca urmare a suplinirii lipsei de specialiști, a inițiativelor locale și a continuității lucrărilor de renovare ale bisericilor, în ultimii ani s-a ivit ocazia de a realiza o serie de cercetări arheologice minuțioase în aproximativ douăzeci și patru de biserici medievale sau aparținând perioadei moderne timpurii din Scaunul Odorhei, cu rezultate însemnate, ce îmbogățesc cunoștințele noastre despre istoria construirii, respectiv viața religioasă, eclesiastică ale acestor edificii. Prin cercetările arheologice sistematice, în zilele noastre această specializare a arheologiei medievale, adică arheologia bisericească a devenit o ramură „de tractare” a arheologiei din Scaunul Odorhei.

Scopul expoziției BISERICI SUB PÃMÂNT este prezentarea acestor rezultate științifice în fața marelui public. Prin instrumentele moderne ale muzeologiei vizitatorul are ocazia să observe munca de zi cu zi a arheologului, descoperind metodele de lucru și trucurile meseriei.

Efectuând o plimbare virtuală – prin prisma expoziției – pe traseul săpăturilor arheologice a bisericilor din Scaunul Odorhei, se pot observa în sine rezultatele celor mai importante cercetări: texte, schițe se combină cu vestigiile materiale, reprezentând unele caracteristici ale vieții religioase medievale (vestimentație, podoabe, obiceiuri funerare). Există și câteva descoperiri cu caracter laic (de ex. tacâmuri, cahle), care reprezintă un petic interesant al săpăturilor.

Reconstrucția unui segment arheologic face ca metodele de lucru și vestigiile să prindă viață. Vizitatorul care se încumetă să intre în lumea săpăturilor arheologice va vedea lucruri diverse: ziduri, morminte, sculpturi din piatră și în cazuri norocoase fragmente de picturi murale. Frescele legendei Sfântului Ladislau de la Martiniș reprezintă un caz excepțional, în care acestea nu trebuie reconstruite de către arheolog, dintr-o corelație norocoasă a vestigiilor, cum ar fi cazul reprezentării copitei de la Lueta.

Secțiunile tematice oferă mai multe informații vizitatorului despre săpăturile arheologice de la Mugeni, Satu Mare, Lueta și Martiniș.

Concluzia științifică cea mai de seamă a cercetărilor arheologice sistematice ar fi următoarea: majoritatea bisericilor medievale din Scaunul Odorhei datează din epoca dinastiei Árpád, totodată rețeaua satelor cu biserică fusese mult mai densă, decât știam noi anterior din documentele scrise și informațiile de istoria artei; în epoca târzie a dinastiei Árpád, în Scaunul Odorhei putem afirma că au fost cel puțin cincizeci de localități cu biserică.