Cine ar putea spune că acest loc a fost un câmp de bătălie

Cercetări arheologice pe câmpul de bătălie de la Sighișoara, în anii 2018–2019

Denumirea bătăliei de la Sighișoara a devenit simbolică, datorită faptului că acolo s-a desfășurat confruntarea dintre trupele lui Iosif Bem și cele ale generalului rus Alekszandr Nyikolajevics Lüders, la 31 iulie 1849. Știm foarte bine că în bătălia de la Sighișoara a dispărut figura emblematică a luptei pentru eliberare a maghiarilor, poetul Petőfi. Ceea ce pentru contemporani a fost o știre foarte scurtă ,,...poetul încoronat al poporului nostru, cel cu suflet înflăcărat P. S. conform știrilor a pierit”, din cauza datei apropiate a capitulării de la Șiria, de-a lungul timpului evenimentele s-au contopit cu catastrofa militară și înfrângerea luptei de eliberare. Simplul mormânt comun al honvezilor de la Albești, a devenit simbolul doliului național.

În anii 2018–2019, Muzeul de Literatură Petőfi, Institutul de Istorie Militară, Muzeul Județean Mureș, Institutul de Arheologie al Universității Eötvös Lóránd, au demarat un proiect privind metodica arheologiei conflictelor, bazată pe folosirea detectoarelor de metale în cercetările de teren, pentru cunoașterea posibilei desfășurări a bătăliei. Au fost precis consemnate pe o hartă, aproximativ 400 de relicve, în majoritate proiectile rusești, respectiv maghiare, iar pe baza calculelor balistice s-a stabilit unde a fost miezul bătăliei, precum și faptul că temerarul Bem, având de luptat cu o armată rusească de trei ori mai numeroasă și bine instruită, a întreprins operațiuni de învăluire și păcălire a dușmanului, ceea ce reiese din urmele lăsate de trupele țariste, identificate în mod real pe teren. Astfel a putut fi reconstruit momentul decisiv al bătăliei, s-au clarificat contradicțiile din relatările memorialistice.

Deși cele trei morminte comune de pe locul bătăliei a devenit loc de pelerinaj, monumentul și Muzeul Petőfi de la Albești sunt un semn de vestire, adevăratul loc al bătăliei, va mai putea fi cercetat numai câțiva ani. Locuitorii care se mută în afara orașului își parcelează locurile pe care odinioară erau tunuri, reducând totodată și terenurile agricole și suprafețele de pădure din zonă. Spațiul și timpul se comprimă în ceea ce privește posibilitatea reconstruirii reale a scenariului luptei de odinioară. Obiectivul expoziției este aceea de a prezenta ca prin sintetizarea noilor cercetări al câmpului de bătălie, cum se dezvoltă cunoștințele dobândite până în prezent. Ce poate adăuga arheologul la acea problemă, mereu vie în istoria literaturii, privind împrejurările în care a murit Petőfi?

Curatori: Kalla Zsuzsa, Polgár Balázs
Consultant de specialitate: Bódócs András, E. Csorba Csilla, Kalla Gábor, Kemény Krisztián
Coordonare: Szász Hunor
Proiect de vizualizare și grafică: MANIER ART
Înregistrare și editare video: Ruszthi Zsolt
Pentru exponatele împrumutate adresăm mulțumiri Muzeului Județean Mureș, Muzeului Național Secuiesc, Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei și Muzeului Molnár István