CREDINȚĂ, SPERANȚĂ, FILM DE ANIMAȚIE

MARCELL JANKOVICS

A transmite generațiilor prezentului și viitorului acele tradiții care constituie fundamentul identității unei națiuni a fost dintotdeauna o provocare majoră. O provocare și mai mare este atunci când acest demers se desfășoară într-un context politic și social ostil tradiției. Asta a fost situația în Ungaria în a doua jumătate a secolului XX, în timpul regimului comunist. Dar, într-un anumit sens, la fel de provocator este și astăzi, în era globalizării. Jankovics Marcell (1941–2021) – savant și artist deopotrivă – și-a desfășurat activitatea tocmai într-un asemenea context. Datorită filmului de animație – gen caracteristic culturii epocii – a reușit să ajungă la un public larg și, mai ales, la tineri. Acest gen cinematografic, destinat inițial distracției și relaxării, a devenit, prin arta sa, un purtător al valorilor tradiționale, un mesager al credinței și al speranței. Activitatea sa s-a desfășurat în perioada de glorie a animației maghiare, al cărei stindard a fost celebrul Studio Pannónia, mai ales în anii 1970 și 1980. Drumul său spre culmile artei animației maghiare nu a fost deloc ușor. Provenind dintr-o familie burgheză, intelectuală, a fost considerat ca dușman al regimului de către autoritățile comuniste. Tatăl său, închis în anii ’50, a fost eliberat în timpul Revoluției din 1956 și și-a petrecut restul vieții în boală și suferință. Micuțul Marcell, alături de restul familiei, a fost deportat în provincie. Pentru formarea sa, a fost esențială școala gimnazială condusă de călugării benedictini de la Pannonhalma, aflată în vecinătatea mănăstirii milenare – un loc emblematic al creștinismului maghiar și una dintre puținele școli catolice care putea să funcționeze și în regimul comunist. În fine, datorită talentului său, putea Jankovics să se angajeze la Pannónia Filmstúdió, unde creațiile sale au influențat generații întregi de maghiari. Credința sa, hrănită de spiritualitatea pannonhalmiană, i-a oferit speranța și determinarea cu care și-a exercitat profesia. Identitatea națională maghiară se bazează pe două mari direcții: „opțiunea occidentală” marcată de creștinism și originea orientală care, prin tradițiile populare și folclor, leagă maghiarimea de popoarele din Asia Centrală. Dacă poetul Ady Endre definea Ungaria ca „țară-pod” între Apus și Răsărit, Jankovics Marcell, prin arta sa, a arătat că aceste două elemente pot coexista armonios în sufletul maghiar. Această armonie dintre tradiția populară ancestrală și creștinismul universal se reflectă cel mai clar în filmele sale: Biblia – Creația, János vitéz și Tragedia omului. Aceste trei capodopere se bazează pe texte literare fundamentale pentru identitatea maghiară, pe care Jankovics nu le-a „adaptat” pentru film, ci le-a ilustrat fidel, unind în mod sublim valorile literare cu cele vizuale. Astfel, tradiția transmisă prin text, a devenit prin animație, accesibilă unui public mult mai larg. Desenele sale, fără a face concesii culturii de consum, îmbină elemente ale vizualității contemporane cu profunzimea tradiției. Filmul János vitéz, inspirat din poemul lui Petőfi Sándor, îmbină lumea basmului popular cu valorile identității europene a maghiarilor. Husarul curajos, care salvează Franța de turci, evocă Ungaria ca bastion al creștinătății. Povestea – ce amintește de o producție fantasy – exprimă valori precum forța morală, iubirea credincioasă și „speranța care nu înșală”. Merită menționat că personajul principal a fost inspirat de un erou real: Horváth Nepomuki János, căpitan de husari maghiar, care în 1814 l-a însoțit pe Papa Pius al VII-lea înapoi la Roma, după eliberarea sa din captivitatea napoleoniană. Așa se face că chipul lui János vitéz se reflectă și în Muzeele Vaticane, de pe fresca din Galleria Clementina... Pe temeiul dramei de același nume a lui Imre Madách, filmul „Tragedia omului” îl poartă pe Adam și pe Eva prin toată istoria neamului omenesc, zugrăvindu o prin răstălmăcirea ispititorului Lucifer ca pe o înlănțuire eșuată de mari idealuri ce au inspirat diferite epoci. Sensul final al întregii istorii a omenirii este dezvăluit de corul îngerilor: „Între crimă şi virtute, / Slobod vei putea alege, / Căci deasupra este Domnul, / Mila lui e scut şi lege.” [trad.: Octavian Goga] Conștientizarea acestui adevăr face posibilă urmarea voinței Domnului, care, în finalul operei, este formulată astfel: „Omule, zis-am, luptă-te şi crede!” Astfel, capodoperele lui Marcell Jankovics dau mărturie despre acea credință care ne îndeamnă ca, în vremurile noastre, să devenim și noi „pelerini ai speranței”.

Márk Aurél Érszegi

• Expoziția poate fi vizitată până la data de 22 ianuarie 2026 la sediul Muzeului Haáz Rezső (str. Beclean, nr. 2-6).