Cununi de rugăciuni
pentru episcopul Áron Márton în colecţia Arhivei Arhidiecezane Alba Iulia
Cununa de rugăciuni este un „buchet” de natură spirituală care constă în rugăciuni (ocazional sute de rugăciuni), fapte bune şi practica virtuţii, oferite de anumite grupuri, comunităţi sau individual în atingerea unor scopuri sau pentru o persoană concretă (aflată într-o situaţie dificilă, care are nevoie de sprijin sufletesc). Cununile de rugăciuni sunt ilustrate adesea cu imagini frumoase decorative, efectuate manual şi trimise astfel în semn de cadou sufletesc în formă de felicitare.
Áron Márton (1896–1980)
Áron Márton s-a născut la 28 august 1896, la Sândominic, în judeţul Harghita. După participarea la Primul Război Mondial a intrat în 1920 la Seminar. În anul 1924 a fost hirotonit preot. După activităţi de preot (Ditrău, Gheorgheni, Turnu Roşu), profesor de religie (Târgu Mureş, Sibiu) şi de redactor (Erdélyi Iskola), începând din 1936 a fost numit preot-paroh al parohiei Sfântul Mihail din Cluj, iar doi ani mai târziu protopop. La 24 decembrie 1938, Papa Pius al XI-lea îl numeşte episcop de Alba Iulia. Pe 12 februarie 1939 este hirotonit episcop de către nunţiul Andrea Cassulo, în biserica din Cluj. La scurt timp după aceea, în urma celui de Al Doilea Dictat de la Viena (30 august 1940), dieceza a fost împărţită în două. Episcopul a rămas la Alba Iulia pe părţile sud-transilvanice, în timp ce în Transilvania de Nord a luat fiinţă Vicariatul Episcopal, cu sediul la Cluj. Între 1939-1942 a fost administrator apostolic de Satu Mare- Oradea, apoi de Satu Mare şi de Oradea. La 18 mai 1944, aflat în Transilvania de Nord, şi-a ridicat glasul în apărarea evreilor închişi în ghetouri şi a somat autoritățile maghiare să pună capăt tratamentelor inumane.
La terminarea războiului, pentru că a refuzat semnarea unui acord care ar fi subordonat Biserica Catolică regimului ateu, a susţinut Biserica Greco-Catolică, scoasă în afara legii de acelaşi regim criminal, şi a militat pentru dreptul la libertate al conştiinţei, pe 21 iunie 1949 a fost arestat. În august 1951, a fost condamnat la zece ani de detenție în regim de maximă siguranţă şi muncă silnică pe viaţă pe motivul conspiraţiei şi al trădării de ţară. I s-a suspendat executarea pedepsei în 1955, astfel, timp doi ani a putut să se mişte liber în dieceza lui, confirmările sale fiind adevărate drumuri de glorie. Între 1957 şi 1967 i s-a aplicat, timp de mai bine de un deceniu, măsura arestului la domiciliu, în Palatul Episcopal. Securitatea, prin aparate speciale, i-a ascultat toate convorbirile până la moartea sa. Áron Márton s-a stins din viaţă la 29 septembrie 1980. A fost înmormântat în cripta catedralei romano-catolice din Alba Iulia. Trupul lui a fost exhumat în 2016 şi adus în capela laterală sudică a catedralei. Procesul de beatificare a episcopului a fost aprobat în 1992 de către Sfântul Scaun.