Expoziția Barabás Miklós

( Galeria de Artă, Str. Kossuth Lajos nr. 42. )

Există șapte portrete realizate de către Miklós Barabás în proprietatea Muzeului Haáz Rezső, care reprezintă o valoare de neprețuit ca și obiecte de artă, dar totodată sunt curiozități și din punct de vedere al istoriei culturii și a artei, deoarece mai multe dintre ele au fost realizate de către artist din memorie sau conform unor povestiri. Miklós Barabás a fost cel mai mare maistru maghiar al pictării de portrete, totodată unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai picturii Biedermeier maghiare.
De-a lungul secolului al XIX-lea în colegiul reformat din Odorheiu Secuiesc a pornit un proces, care se poate considera germenul unei colecții mai sărace de picturi. În această colecție au fost incluse picturi, care într-o formă sau altul se leagă de viața colegiului, de patronii, administratorii sau profesorii, posibil elevii școlii.
Dezvoltarea acestei colecții se poate urmări – începând cu anul 1873 – prin prisma Buletinului Colegiului, editat an de an.
De asemenea, putem urmări calea celor șapte picturi pe baza unor însemnări din inventare, din diverși ani, care s-au păstrat până astăzi, până în anul 1950, atunci când aceste opere de artă au intrat oficial în posesia Muzeului orășenesc de atunci.
Prin descrierea picturilor, precum și a personajelor pe care le reprezintă, peste aspecte interesante din punct de vedere al istoriei de artă, putem privi în universul pedagogic și social al Odorheiului de odinioară.
1. József Baczkamadarasi Kis (1773–1830), a fost unul dintre cei mai darnici donatori ai colegiului. În anul 1829 a donat nu mai puțin de 32 000 de forinți școlii. Timp de cincizeci de ani 707 elevi au beneficiat, sub diverse forme, din urma acestei donații.
2. Portretul lui Dénes Sylveszter (1796–1851), rector și profesor de drept al colegiului, nu este semnat, însă știm din autobiografia lui Miklós Barabás că pictura a fost realizată în 1886. Posteritatea își amintește de rector, ca de un „pedagorh” energic, dar uman.
3. Despre Mihály Gaál, unul dintre fondatori, nu știm mai nimic. Probabil că a sprijinit colegiul cu o sumă importantă. În autobiografia sa pictorul scrie că „portretul lui Mihály Gaál, din memorie, după 36 de ani, drept cadou pentru colegiul din Odorheiu Secuiesc.”
4. Portretul rectorului [1832-66] József Magyarosi Szőke (1793–1866) nu poartă semnătura artistului. Dar din autobiografia sa știm că a pictat-o în 1885. Profesorul de litere și-a lăsat toate bunurile sale mobile și imobile colegiului. El a donat și terenul pe care odinioară fusese parcul colegiului, iar astăzi se află terenul de fotbal.
5. Portretul contelui Domokos Teleki, administratorul fondator (1833–1856) al colegiului, a fost realizat în 1876. Teleki fusese nu numai donator, care a oferit 5000 de forinți școlii, ci între 1833 și 1856 a fost administrator principal al colegiului.
6. Pictura care îl reprezintă pe rectorul și profesorul [1845–1881] Ferenc Kis (1816–1887) a fost realizat în anul 1885. La începuturi el a fost simplu preot, apoi din 1845 a devenit profesorul de teologie. După ce predarea acestei discipline a fost interzisă, el a devenit profesorul de istorie universală și „națională” a bisericii, până în 1881, anul pensionării sale.
7. Portretul lui György Szabó (1808–1870), rector între anii 1844–1855, a fost realizat în 1885. Acesta fusese unul dintre profesorii favoriți ai lui Balázs Orbán. El a fost primul, care a utilizat în colegiul din Odorhei o hartă, pentru ca elevii săi să fie mai iscusiți în știința geografiei. Tot de el se leagă și predarea materiei științe natura cu ajutorul unor instrumente ilustrative.

 Péter Veres