Expoziție comemorativă Péter Nagy
în Galeria de Artă
Tatăl său a fost preot reformat, iar mama sa învățătoare. Cariera si-a început la Școala Pedagogică din Cristuru Secuiesc, unde profesorul său de desen a fost Sándor Haáz, cel care l-a încurajat să urmeze o formare artistică de specialitate. Astfel, între anii 1953–1956 a fost elev al Liceului de Muzică și Arte Plastice din Târgu Mureș.
Din 1958 a trăit la Odorheiu Secuiesc. Începând cu 1959 a lucrat la Uzina de Mașini „Gábor Áron” din Odorheiu Secuiesc, mai întâi ca muncitor, apoi ca tehnician proiectant, până la pensionarea sa din 1990.
Încurajat de fratele său, György Nagy, precum și de membrii generației de artiști plastici absolvenți în 1955 (József Székely, János Maszelka, László Krafft, Lajos Sepsi și Áron Orbán), a creat în mod constant. Temele principale ale picturii sale au fost peisajul și satul. A folosit alternativ tehnici precum acuarela, pastelul, tempera și pictura în ulei.
Din 1970 a avut aproape 50 de expoziții personale la Odorheiu Secuiesc, Miercurea Ciuc, Gheorgheni, Cristuru Secuiesc, Târgu Secuiesc, Sfântu Gheorghe și Budapesta. A participat la importante expoziții colective la București, Târgu Mureș, Sfântu Gheorghe, Miercurea Ciuc și Odorheiu Secuiesc, iar în Ungaria la Debrecen, Barcs, Békéscsaba, Sopron, Szigetszentmiklós, Kétegyháza și Csorvás. Din 1978 a fost participant constant la tabăra de creație artistică din Valea Homorodului. La începutul anilor 2000 s-a prezentat publicului și ca membru al grupului de creație „Paletta 5”.
Majoritatea lucrărilor sale sunt păstrate de familie, însă picturile sale se regăsesc astăzi și în Australia, America, Suedia, Elveția, Belgia, Austria și Ungaria. În colecții publice, operele sale se află în Galeria Muzeului Haáz Rezsőși în arhiva Taberei Internaționale de Creație Plastică „Román Viktor” din Homoródszentmárton. În anul 2007 a fost distins la Odorheiu Secuiesc cu premiul „Cel mai remarcabil artist”.
„Viața, destinul și activitatea creatoare a lui Péter Nagy se desfășoară în peisajele sale. La prima vedere, privitorului i se pare că acestea redau fenomene naturale obișnuite, însă, pe măsură ce stăruim mai mult asupra imaginilor, lucrările ne captivează și ne introduc în tainele lor lăuntrice. Acestea nu sunt altceva decât undele vibrațiilor unui om autentic. Picturile sale sunt refugii ale sufletului și ale emoțiilor, evadări din fața slăbiciunilor și umilințelor omenești. Ele reprezintă căutarea liniștii și a purității printre legile eterne ale naturii.”
Árpád Márton, 1996