ÎNTÂLNIRI - In memoriam Sándor Kányádi

20 ianuarie – 20 mai 2019

10 Mai 1929: s-a născut la această dată la Porumbenii Mari (Scaunul Odorhei) într-o familie ţărănească mijlocie, dar certificatul de naștere cu numele Alexandru Kányádi i se acceptă doar la 11 mai.
În ziua naşterii lui Sándor Kányádi, au venit pe lume și doi dintre tovarăşii săi din copilărie: Purdé [Puradel], un căţeluş născut în vecinătate şi Szürke [Surul] micul mânz rămas orfan.
Tatăl său Miklós Kányádi, în timpul celui de-al doilea război mondial a servit pe front ca grănicer. Pe mama sa Julianna László, o pierde la vârsta de 11 ani, în anului 1940 de Crăciun.
1941–44: este elevul Colegiului Reformat din Odorheiu Secuiesc
1944–45: ca urmare al celui de al II-lea dictat de la Viena, în 1941, Transilvania de Nord a fost anexată Ungariei, şcolile în limba maghiară au fost redeschise. Kányádi este elev privat la Liceul Romano-catolic din Odorheiu Secuiesc.
1946–50: în ciuda faptului că la 14 martie 1944 Petru Groza a promis la Cluj protejarea drepturilor minorităţilor naţionale, şcolile confesionale sunt închise. Sándor Kányádi continuă studiile la Liceul Tehnic cu limbă de predare maghiară din aceeaşi localitate. Aici îşi ia bacalaureatul.
1950: apare prima sa poezie: Beke Pista levelet ír [Beke Pista scrie o scrisoare]
1950: se înscrie la Colegiul de Artă Teatrală Szentgyörgyi István din Cluj, dar după şase luni îşi întrerupe studiile. În primăvara anului 1951, Gáspár Tamás îl invită la postul de redactor- asistent la Irodalmi Almanach [Almanahul Literar] care își desfășura activitatea între 1949 şi
1953. Studiile va continua ca student privat la Facultatea de Științe Umaniste, având ca profesori pe László Szabédi şi Elemér Jancsó.
1951–53: este redactorul Almanahului Literar, în 1953 lucrează timp de câteva luni în redacţia Utunk.
1954: îşi obţine diploma de profesor de literatura maghiară. Trăieşte luni de zile din onorariile obţinute în urma scrierilor sale.
1955: apare primul său volum de poezii Virágzik a cseresznyefa [Înfloreşte cireşul]].
1955-60: la Cluj colaborează la revista Dolgozó Nő [Femeia Muncitoare] Face călătorii la minele din Valea Jiului şi la alte centre industriale majore din ţară, unde ţăranii săraci din Secuime au fost urbanizați în mod forţat.
1955–1956: în perioada destinderii ideologice și politice are ocazia să facă cunoștință cu Gyula Illyés și Áron Tamási. Cu Gyula Illyés s-a întâlnit în ianuarie 1956 la Târgul Mureş, când acesta a fost prezent la cel de al 100-lea prezentare a dramei sale Fáklyaláng [Flacăra]. Iar cu Áron Tamási s-a întâlnit în timpul turneului literar ardelean al acestuia din septembrie 1956.
1957: apare volumul său de poezie Sirálytánc [Dansul pescăruşului]. Imediat după editare la dispoziţia autorităţilor volumele sunt distruse la tipografie.
1958: se căsătoreşte cu Magdolna Tichy. Soţia sa a lucrat ca profesor, mai apoi ca redactor la revista Dolgozó Nő [Femeia Muncitoare] până în anul 1981.
1959: soţia sa a fost arestată timp de nouă săptămâni din cauza unui protest împotriva eradicării independenţei Universităţii maghiare Bolyai.
1960: devine editor şi autor permanent până la pensionare la revista de copii Napsugár [Rază de soare] din Cluj. Este inedit în literatura maghiară din România de la Elek Benedek încoace cum se recrutează în jurul său un vast grup de cititori.
1961: publică două volume pentru tineret: Kicsi legény, nagy tarisznya [Flăcău mic, traistă mare] şi Fényes nap, nyári nap [Soare strălucitor, soare de vară]
1962: se naşte primul său fiu Sándor. Îl vizitează la Budapesta pe Gyula Illyés
1964: apare volumul său Harmat a csillagon [Rouă pe stele]. Poetul ataşează acestui volum lansarea sa ca poet conştient.
1965: apare traducerea făcută de Kányádi a volumului poetului român contemporan Anatol Baconsky, Néma pillanat [Moment tăcut].
1966: apare volumul de poezii Kikapcsolódás [Repaus], care este considerată ca o nouă cotitură în lirica lui.
1967: pentru prima dată călătoreşte în Europa de Vest. La invitaţia Clubului Pen, el vizitează Viena şi îşi susţine prelegerea sa „Despre lirica noastră la Viena”. Apare volumul Függőleges lovak [Cai verticali], pentru care obţine Premiul Utunk. Pe parcursul anului, călătorește cu soția sa la Paris, Austria si Venetia.
1969: în traducerea lui Haralambie Gramescu, prefaţată de Anatol Baconsky apare în limba română volumul Cai verticali [Függőleges lovak]. În acelaşi an finalizează piesa sa intitulată Kétszemélyes tragédia [Tragedie dublă] Împreună cu János Székely participă la un turneu în Europa de Vest, vizitează Austria, Germania de Vest, Franţa şi Italia. La Universitatea Liberă din Bolzano face cunoştinţă cu László Cs. Szabó şi Zoltán Szabó.
1970: apar poemele sale alese în volumul Fától fáig [De la copac la copac]. Volumul câştigă Premiul Uniunii Scriitorilor din România.
1971: se naşte cel de al doilea fiu, András. Pe 22 martie, Teatrul din Satu Mare prezintă drama socială intitulată Casa sărbătorilor [Ünnepek háza]. Piesa a fost interzisă după zece spectacole. În cursul anului, la invitaţia Clubului Pen împreună cu András Sütő călătoreşte în Suedia şi Norvegia.
1972: la Editura Kriterion apare volumul adresat copiilor conţinând poezii, poveşti şi povestiri: A bánatos királylány kútja [Fântâna prinţesei triste]
1973: la începutul anului în compania lui Géza Páskándi, András Sütő, Ferenc Szemlér face o vizită la Novi Sad. Pentru prima oară i se iveşte ocazia de a călători în America. La invitaţia lui Sándor Püski, împreună cu András Sütő, Árpád Farkas, Géza Domokos şi Győző Hajdú participă timp de şase săptămâni la un turneu de interpretare în SUA şi Canada.
1974: apare volumul Legszebb versei [Cele mai frumoase poezii] prefaţată de Ádám Katona
1977: apare volumul bilingv Egy kis madárka ül vala – Es saß ein klein Waldvögelein, un volum de traducere din folclorul săsesc
1978: volumul de poezii Szürkület - Versek 1970–1977 [Crepuscul – Poezii 1970–1977] câştigă Premiul Uniunii Scriitorilor din România.
1979: la Editura Magvető din Ungaria apar poeziile alese cu titlul Fekete-piros versek [Poezii negre - roşii]. Editura Móra de la Budapesta publică volumul pentru copii Farkasűző furulya [Tilinca care goneşte lupii], iar Editura Europa editează în traducerea sa poeziile lui Anatol Baconsky sub titlul Önarckép az időben [Autoportret în timp].
1980: la casa de discuri Electrecord recită din poeziile sale pentru a fi înregistrate. Discul apare sub titlul Fekete-piros versek [Poezii negre - roşii]. Editura Kriterion lansează volumul destinat copiilor sub titlul Kenyérmadár [Pasăre de pâine]
1981: împreună cu soţia sa participă la un turneu de trei luni în America de Nord (Canada, SUA) şi în America de Sud (Argentina, Brazilia) Cea de-a doua călătorie are şi o însemnătate lirică. Poeziile create sub impulsul călătoriei apar în 1989 în volumele Sörény és koponya [Coamă şi craniu] şi Dél keresztje [Crucea Sudului]
1982: Editura Európa din Budapesta publică poeziile lui Ioan Alexandru în traducerea lui Sándor Kányádi cu titlul Szeplőtlen szerelem [Dragoste imaculată], în timp ce Editura Kriterion din Bucureşti publică în limba română poeziile lui Sándor Kányádi sub titlul Monolog interior cu uşa deschisă traduse de Paul Drumaru şi prefaţată de Ioan Alexandru.
1984: apare în limba norvegiană la Oslo volumul comun cu Sándor Csoóri Ogsa dette er europeas stemme. [Glasul Europei] Poeziile sunt traduse de Vince Sulyok şi Odd Abrahamsen; Kányádi participă la lansarea volumului la Oslo.
1985: cărţi pentru copii sunt publicate la Editura Móra: Világlátott egérke [Șoricelul călător] şi traduceri din poezii pentru copii ale lui Tudor Arghezi sub titlul A világ szája címmel [Gura lumii]. Iar la casa de discuri Hungaroton, în tălmăcirea lui Kinga Illyés şi Sándor Kányádi Táltosmadár [Pasărea fermecătoare].
1986: primeşte premiul Déry Tibor la Budapesta. În anii 1980, când dictatura în România a ajuns la cote maxime i s-a oferit să emigreze. György Aczél în 1986 sub pretextul ca poetul ar fi „în pericol de moarte” îl invită să se mute în Ungaria unde îl aşteaptă un apartament potrivit. Kányádi refuză oferta.
1987: este invitat la Festivalul Internaţional de Poezie de la Rotterdam, unde literatura maghiară a fost oaspetele de onoare. Oficialităţile româneşti îi acordă paşaport pentru el şi familia sa cu condiţia să nu se mai întoarcă pe „pământ românesc”. Poetul refuză şi părăseşte Uniunea Scriitorilor din România.
1988: la invitaţia repetată a Clubului Pen, şi la presiunile internaţionale el poate participa totuşi la Festivalul Internaţional de Poezie de la Rotterdam. Aici se întâlneşte cu polonezul Zbigniew Herbert, întâlnire căreia dedică mai târziu un întreg ciclu de poezii sub titlul Eretnek táviratok [Telegrame eretice], care este publicat în 2002 în volumul intitulat Felemás őszi versek [Versuri de toamnă].
1989: la aniversarea de 60 de ani de la naştere la Editura Csokonay în Debreţin îi apare volumul de poezie Sörény és koponya [Coamă şi Craniu], care va câştiga Premiul Cartea Anului. La Editura Európa din Budapesta apare în traducerea sa volumul bilingv Erdélyi jiddis népköltészet [Poezia populară idişă transilvăneană].
1989: la cererea lui István Nemeskürty, el scrie scenariul de film al romanului lui Áron Tamási Ábel a rengetegben [Abel în codru], care în 1989 a câştigat premiul Scenariul Anului. Filmul este realizat în 1994 în coproducţia studiourilor de filme „Budapest Filmstúdió” şi „Pro Film” Bucureşti în regia lui Sándor Mihályfy. În rolul principal joacă tânărul ardelean, Levente Ilyés.
1990: în ianuarie 1990 se pensionează. Opera sa de viaţă este recunoscută in Ungaria prin Premiul MSZOSZ [Uniunea Naţională a Sindicatelor Maghiare], în Finlanda prin Distincția Societăţii Castren. În Bucureşti, la Editura Kriterion apar traducerile lui din Rilke: Herbst. Zehn Blatter aus dem Buch der Bilder. [Toamna. Zece foi din Cartea de imagini], în ediţie bilingvă, cu ilustraţiile lui Sándor Plugor. Casa de discuri Hungaroton lansează discul dublu A világlátott egérke [Șoricelul călătorit] în interpretarea lui Imre Sinkovits.
1991: în Porto, la Editura Limiar sunt publicate în portugheză poezii ale lui, împreună cu cele ale lui Lajos Kassák şi János Pilinszky într-un volum comun, în traducerea lui Rózsa Zoltán: Tres poetas Hungaros
1992: editura Dacia din Cluj publică poeziile sale alese în volumul Vannak vidékek [Sunt regiuni]. Obţine o bursă de trei luni la Stuttgart unde participă la lansarea volumului de poezie populară săsească. În Stuttgart apare pentru colecţionarii de artă o ediţie bibliofilă în patru limbi (germană, franceză, engleză, maghiară). Pe parcursul anului, călătorește in America de Sud ca invitat al Clubului Pen cu Zsolt Gálfalvi și Gábor Görgey. În octombrie participă in Israel la prezentarea cărții de traducere a poeziei idiş.
1993: cariera sa literară este recunoscută prin Premiul Kossuth. Apar mai multe cărţi pentru copii: Billeg-ballag [Se leagănă - se clatină] (Editura Kalligram),
Kilenc kecske [Nouă capre] (Editura Móra), Mesék meséje [Povestea poveştilor] (Casa de discuri Hungaroton).
1994: la Tallin apare în traducere estonă a lui Arvo Valton un volum de poezii cu titlul On maid maailmas
1995: la Viena i se acordă Premiul Herder, din care acordă o bursă pentru studentul la drept Gyula Fábián, originar din Treiscaune În Republica Udmurtia (Federația Rusă), vizitează satul natal al lui Gerd Kuzebay şi al lui Ashal'chi Oki, unde a fost organizat un muzeu de medicină şi de literatură.
1996: în Helsinki în limba finlandeză apare un volum din poeziile sale în traducerea lui Launonen Hannu şi Béla Jávorszky: On seutuja. Runoja ja runoelmia [Sunt regiuni. Pozii și versuri]
1997: cu ocazia Festivalului Internaţional de Carte de la Budapesta îi apare volumul Valaki jár a fák hegyén. Egyberostált versek [Cineva umblă pe crengi. Poezii adunate]. În iunie deschide Săptămâna Festivă a Cărţii la Piaţa Vörösmarty din Budapesta.
1998: este ales membru al Academiei de Literatură Digitală. Creaţia sa literară de o viaţă este digitizată. Primeşte premiul Patrimoniului Ungar. Poeziile alese ale sale apar şi în limba germană la Kriterion sub titlul Kikapcsolódás – Entspannung.
1999: poeziile sale apar în franceză sub titlul „Quelq'un marche sur la cime des arbres” în traducerea lui Claire Anne Magnes la Editura de L'Acanthe. Iar la Editura Maecenas 45 de poezii sunt traduse de Tótfalusi István în engleză
2000: în traducerea lui Peter Zollman, Erzsébet Csicsery-Rónay şi Pál Sohar îi apare un roman de poveşti în limba engleză. Participă la Institutul Hongrois din Paris la prezentarea cărţii sale apărută în franceză.
2001: activitatea poetică îi este recunoscută prin Premiul Milenar Kölcsey Ferenc şi prin cooptarea lui ca membru la Academia de Artă Ungară.
Câteva cărţi pentru copii sunt publicate la editurile Holnap şi Cartaphilis: Virágon vett vitéz [Viteazul cumpărat cu flori], Talpas történetek [Povestiri cu tâlc], Meddig ér a rigófütty [Până-n unde se aude glasul mierlei], A bánatos királylány kútja [Fântâna prinţesei întristate].
Iar la Bucureşti apar 25 de poezii în ediţie bilingvă (româno-maghiară) traduse de Paul Drumaru, şi ilustrate de Botond Részeg.
2002: câştigă premiul de excelenţă Pro Renovanda Cultura Hungariae. Apare volumul de poezii intitulat Felemás őszi versek [Versuri de toamnă]. În noiembrie, la Praga sunt prezentate poeziile sale traduse în engleză cu ilustraţiile lui Endre Szász. Volumul poartă titlul: Dancing Embers.
2004: creaţia sa de o viaţă este recunoscută în Ungaria prin Crucea Medie al Ordinului de Merit al Ungariei, iar la Odorheiu Secuiesc prin Distincţia Asociației Pentru Literatura Maghiară Transilvană. Este ales ca cetăţean de onoare al orașului Odorheiu Secuiesc. La Moscova apare un volum în traducere rusă din poeziile sale alese intitulat Izbrannie Stihotvorenia. La aniversarea de 70 de ani de la naştere mai multe volume ale sale sunt reeditate.
2007: sub titlul Dagg på stjärnan [Rouă pe stele] în Stockholm Ove Berglund traduce 150 de poezii în suedeză. Editura Helikon publică în redacţia lui Tamás Tarján opera de viaţă cea mai completă a poetului în trei volume.
2008: în primăvara anului, în procesul de reprivatizare îşi pierde apartamentul din Cluj-Napoca. Cărţile sale sunt parţial mutate în apartamentul său din Budapesta, parţial la Porumbenii Mari.
2009: la aniversarea sa de 80 de ani de la naştere Editura Helikon lansează un volum reprezentativ cu titlul „Meggyötörten is gyönyörű" – Kányádi Sándor élete képekben [Minunat - chiar şi torturat - Viaţa lui Sándor Kányádi în imagini]. Primeşte Crucea Mare al Ordinului de Merit al Ungariei pentru civili. Reşedinţa sa, municipalitatea din Budavár şi satul său natal Porumbenii Mari, îl aleg ca cetăţean de onoare. La 30 septembrie, la cea de-a 150-a aniversare a naşterii lui Elek Benedek, la iniţiativa lui a fost construită o fântâna memorială la Tabán [parte din cartierul I al Budapestei], urmat mai târziu de încă 8 fântâni în tot Bazinul Carpatic.
2011: devine Membru titular al Academiei Ungare de Arte. La cea de-a 125-a aniversare a naşterii lui Árpád Tóth la iniţiativa sa, municipalitatea Budavár
întemeiază Premiul Árpád Tóth, care este acordat în fiecare an la Festivalul Limbii şi Cărţii din Ungaria pentru cei mai buni traducători.
2012: tot la iniţiativa sa se realizează Muzeul Basmului Maghiar prin conlucrarea Muzeului Literar Petőfi cu Municipalitatea Budavár.
2014: Academia Ungară de Artă îi acordă titlul Artistul Naţiunii şi obţine Distincţia Pro Budapesta.
2015: Asociaţia Sfântul Ştefan şi Fundaţia Stephanus îi acordă Distincţia Stephanus
2017: primeşte premiul Prima Primissima în categoria literaturii maghiare
20 Iunie 2018: la o oră matinală în vârstă de 90 de ani moare la Budapesta. Este înmormântat în satul său natal Porumbenii Mari.