PANORAMA TRANSILVĂNEANĂ

O pictură uitată
– instalație în aer liber –

Istoria nașterii Panoramei Transilvănene
Sărbătorirea milenară a descălecării maghiarilor sub conducerea lui Árpád constituia evenimentul central al expoziției naționale din Budapesta organizată în anul 1896. Cu această ocazie a fost prezentată Panorama din Raclawice ,opera pictorilor polonezi Wojciech Kossak și Jan Styka, care a fost vizitată de un numeros public. Văzând popularitatea panoramei poloneze, pictorul Jan Styka a fost invitat să picteze o panoramă prezentând un episod din istoria glorioasă a maghiarilor. Deoarece se apropiau evenimentele sărbătoririi semicentenare a revoluției de eliberare națională de la 1848–1849, s-a decis ca tema panoramei să fie cucerirea Sibiului din martie 1849. Invitația a fost acceptată cu bucurie de către artistul polonez nu numai din cauza onorariului substanțial și a răspândirii renumelui său, ci și pentru a atrage atenția marelui public asupra rolului polonezilor în evenimentele istorice de la 1848–1849.

Panorama Transilvăneană
Pictorul polonez Jan Styka, împreună cu artiști maghiari, s-a apucat cu entuziasm de treabă. La activitate a participat și pictorul maghiar Vágó Pál, unul din creatorii Panoramei Feszty. Pentru mai multă autenticitate istorică au fost vizitate împrejurimile Sibiului, locurile bătăliei de odinioară și, chiar mai mult, au putut sta de vorbăcu câțiva martori oculari ai evenimentului în cauză. Panorama a fost pictată în atelierul de la Lwow. Titlul inițial al panoramei a fost „Bem în Transilvania”, însă după modelul Panoramei din Raclawice în Ungaria tabloul a devenit consacrat sub titlul de Panorama Transilvăneană. Tabloul finalizat la sfârșitul anului 1897 a fost înfășurat și la începutul anului următor a fost transportat în Ungaria. Inaugurarea panoramei a avut loc în Sala Circulară din Budapesta în martie 1898, după care a fost expusă în mai multe orașe mari din țară. Opera a avut mare succes, iar pictorul Jan Styka a devenit pictorul sărbătorit al epocii.

Bătălia de la Sibiu
În timpul revoluției și al luptelor de eliberare națională, în noiembrie 1848 a fost numit comandantul oastei revoluționare transilvane ofițerul Bem József, devenit cunoscut datorită succeselor obținute în timpul revoluției poloneze din 1831. Până la sfârșitul anului 1848, Bem a reușit să alunge oștile imperiale din Transilvania de Nord. Urmare a acestui fapt a fost eliberarea Ținutului Secuiesc, după care s-a angajat în lupte crâncene în Transilvania de Sud împotriva oștilor austriece conduse de generalul Anton Puchner și a celor rusești conduse de colonelul Skariatin. Triumful honvezilor în luptele de lângă Simeria i-a permis lui Bem să continue operațiunile în Transilvania și să preia inițiativa în privința desfășurării campaniilor următoare. Prin geniala sa capacitate de recunoaștere a situației date și prin mobilizarea rapidă a trupelor sale a reușit să evite mișcările de învăluire ale oastei principale imperiale și a reușit să cucerească Sibiul, cetatea de mare importanță strategică. Genialitatea lui militară s- a dovedit și prin asediul Sibiului declanșat la 11 martie 1849 și ocuparea cetății după ce apărătorii s-au predat. Această campanie de luptă a fost cea mai importantă a generalului Bem în Transilvania.

Viața de apoi a Panoramei
În pofida popularității panoramei, Jan Styka și-a pierdut orice speranță în recuperarea onorariului stabilit inițial și în anul 1900a fost demontată, înfășurată și transportată în Galiția. În anul 1907 a fost expusă la Varșovia, aceasta fiind ultima posibilitate ca panorama să fie văzută de public în întregul ei. Datorită situației sale materiale precare, Jan Styka a decupat din panoramă părți stabilite în prealabil și astfel s-a obținut o nouă colecție de tablouri. Nu se poate stabili cu precizie câte tablouri au fost obținute prin acest procedeu. Dacă și după a doua înfășurare panorama era în stare bună, atunci multe tablouri au putut fi decupate din ea. În perioada interbelică multe fragmente ale Panoramei Transilvane au fost expuse în Polonia. În anul 1927 au fost editate două vederi de felicitare din materialul panoramei: pe una se vedea portretul lui Bem, iar pe cealaltă portretul lui Petőfi. Începând cu anii ’70, muzeul din orașul natal al lui Bem, Tarnow, a început să colecționeze fragmente din panoramă.

SPONSOR: