Vestigiile revoluției 1848-49 din colecția de relicve pașoptiste din Arad

Motivul principal al expunerii în muzeu a relicvelor rămase din timpul revoluției și luptei de independență de la 1848-1849, a fost păstrarea amintirii executării celor treisprezece generali. În memoria lor, începând din anul 1867 s-au organizat comemorări. În presupusul loc al execuției, în anul 1871 a fost pusă o piatră inscripționată: ,,1849. Oct. 6.” Iar după câțiva ani, a fost înălțat un obelisc, ca mai apoi în atelierul din Budapesta al lui Vince Jablonszky, să se realizeze unul nou. La 6 octombrie 1890 a avut loc dezvelirea festivă a Statuii Libertății, opera sculptorului Zala György, în Piața Libertății (astăzi Piața Avram Iancu).
În cadrul Asociației Kölcsey, înființată în anul 1881, a fost alcătuit în 1891 o comisie muzeologică, cu misiunea păstrării memoriei revoluției de la 1848-1849, și strângerii, respectiv expunerii mărturiilor și documentelor acesteia. Colecția care fusese expusă în patru săli, putea fi vizitată de public începând cu data de 6 octombrie 1892. Inaugurarea oficială a muzeului a avut loc pe 15 martie 1893, la aniversarea a 45 ani de la izbucnirea revoluției de la Pesta. Această dată este considerată până astăzi drept moment al înființării muzeului din Arad, care atunci avea exponate în opt săli, ce puteau fi vizitate. Se impunea însă așezarea colecției într-un locaș propriu, întrucât lipsea o clădire special destinată muzeului.
În primul deceniu al secolului 20, la inițiativa Asociației Kölcsey, a fost aprobat proiectul construirii unui palat al culturii din Arad, care să adăpostească mai multe instituții.
Arhitectul Lajos Szántay (1872-1961) a realizat un palat în formă de pentagon pe malul Mureșului, care cuprindea în părțile sale componente elemente arhitectonice ale diferitelor epoci istorice. Cum se finaliza construcția, în anul 1913 Asociația Kölcsey a început să transfere diferitele colecții, inclusiv colecția de relicve, biblioteca și expoziția de artă. În octombrie 1913 a avut loc festivitatea de inaugurare al Palatului Cultural. Au fost aduse aici și rămășițele exhumate în 1913 ale lui Vilmos Lázár și József Schweidel, iar mai târziu, în 1916 și cele ale lui Károly Vécsey.
După anul 1920 nu s-au operat schimbări semnificative la colecția relicvelor pașoptiste, exponatele au rămas neatinse, au putut fi vizitate pentru o perioadă și după cel de al doilea război mondial, ca mai apoi exponatele să fie alungate în depozit. Schimbările intervenite după revoluția din 1989 au facilitat accesul cercetătorilor la colecția relicvelor pașoptiste. O parte din relicve au fost expuse la Szeged în anul 1992, apoi la Békéscsaba și la Budapesta. La etajul II al Palatului Cultural Arad, unde se află muzeul județean, poate fi vizitată în zilele noastre expoziția permanentă: ,,Tezaur. 1848-1849”.
Această colecție bogată, alcătuită din arme, monede, opere de artă, manuscrise, fotografii etc., cuprinde obiecte de valoare inestimabilă, precum: clopoțelul folosit la ultima sesiune a parlamentului maghiar din data de 11 august 1849, punga de tabac a lui Sándor Petőfi, cârja lui János Damjanich cu care s-a șchiopătat până la spânzurătoare, relicvariul lui Vilmos Lázár, care conține catarama acestuia, pintenii și talpa cizmelor, o baionetă realizată de un armurier maghiar ce putea fi fixată pe o pușcă cu două țevi, șaua unui husar conservată impecabil, precum și o serie de planuri și machete proiectate de Adolf Huszár pentru prima variantă a Statuii Libertății.
Relicvele aparțin Complexului Muzeal Arad.